Se incarca...

Browser incompatibil

Pentru a putea folosi aplicația trebuie să folosiți unul dintre urmatoarele browsere.

Forum > Q&A Juridic > Drept Civil Şi Drept Procesual Civil
Întrebare fără răspuns

0 0

Daune aduse onoarei . Amenințări.

506 Vizualizări • 1 RăspunsuriCreat de Marinela rusu • Ultimul răspuns luna trecută de către Attila • Ultima actualizare la 08.09.2018 15:02:09

Marinela rusu
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
  • Cercetător

BUNĂ ZIUA!

Cazul meu este acesta. Anul recut, în luna noiembrie, concubinul mamei a fost internat de urgență în spital (menționez că eu și soțul meu – cetățean grec – i-am salvat viața, pentru că nu vroia să se interneze în spital, stând cu răni deschise la ambele picioare și punând plapuma peste ele noaptea; soțul meu i le-a curățat și le-a pansat 4 zile la rând, salvându-l practic de la septicemie + am alergat să-i cumpărăm ghete pe mărimea piciorului umflat ș.a. lucruri urgent –necesare). Mama mea are 81 de ani iar el 84 și trăiesc împreună de 14 ani, fără a fi căsătoriți (mama mea nu a vrut să am nici un fel de probleme cu moștenirea casei – eu fiind unic copil).

Cât el a fost în spital, eu am stat acasă la mama mea, ajutată fiind de soțul meu și băiatul meu, care făceau cumpărături și ajutau la curățarea casei.

Cât am stat acolo, 11 zile, AM FOST ȘOCATĂ de starea de mizerie găsită în casă (6 saci de gunoaie zemuind pe balcon, lipsa lucrurilor strict necesare în baie, în bucătărie, lipsa alimentelor strict necesare și mai ales, mizerie, peste tot). Mai mult, deși sunt psiholog, AM CONSTATAT CU TRISTEȚE, că mama mea are o demență cu mult mai avansată decât știam eu (diagnosticată din 2013 la Spitalul de Psihiatrie din Iași), comunicarea cu ea fiind mai dificilă decât aș fi crezut eu. Desigur, ne întâlneam frecvent și vorbeam la telefon, dar din cauza caracterului pasager, de durată redusă al acestor momente, eu nu înțelesesem că mama mea uită din ce în ce mai multe și chiar după 5 minute, nu mai știa ce i-ai spus. Ea vorbea cu mine, având o oarecare logică, dar în profunzime, discernământul ei părea afectat.

Într-una din zile, însă, am descoperit, aruncată într-un dulap, O CUTIE (de pantofi) PLINĂ CU MEDICAMENTE NEDECHISE, medicamentele pe care mama mea trebuia să le ia, inclusiv cutia de MEMANTINĂ, medicamentul adus de mine în luna septembrie pentru tratamentul mamei (indicat de psihiatru). Cum pe noptiera ei nu era nici un medicament pentru cura zilnică, am dedus, că de fapt, concubinul ei, ascundea medicamentele, neglijând starea mamei tot mai gravă, sau, poate urmărind aceasta intenționat, întrucât îi facilita manipularea banilor mamei mult mai ușor. Precizez că mama mea a fost secretara procurorului șef a județului iar pensia ei ajunge acum, la peste 2400 ron în timp ce el are o pensie de 800 ron (ca fost șofer!!).

CA URMARE, toată această situație, m-a înfuriat foarte tare și a doua zi, când am mers la spital,  l-am întrebat de ce nu-i dă medicamentele mamei, de ce casa este în așa hal de mizerie și unde sunt banii din pensia mamei (întrucât mama mea s-a plâns în toate acele zile că ”nu i-a lăsat nici un ban” – noi am plătit tot ce s-a cumpărat acolo)!!! S-a enervat foarte tare și a ridicat pumnii la mine când i-am spus că îl acuz de rele tratamente împotriva unei persoane bolnave psihic și de abuz față de aceasta. El m-a amenințat  cu pumnii și ochii scoși din orbite ”Lasă că vin eu acasă și îți arăt eu ție!!”

A ieșit din spital (eu cu mama ne-am dus să-l luăm). Nu a spus nici Bună ziua, nici mulțumesc pentru tot ce făcusem pentru el în acele zile (mâncare în fiecare zi, mergeam cu mama la spital în fiecare zie, cumpărat pijamale, chiloți etc. plus, bulversarea întregului meu program de prelegeri și conferințe pe care le aveam de susținut în acea perioadă). Prima sa reacție a fost să ne închidă telefonul și să nu deschidă ușa când ne duceam s-o vedem pe mama. Am cerut ajutorul poliției, dar nu prea am reușit nimic. Atunci, i-am scris un bilet că dacă se mai comportă așa îl vom da afară din casă, pentru că nu este casa lui și îl vom da în judecată pentru abuz și sechestrare a unei persoane bolnavă psihic.

Totuși, pentru că am văzut că nu am șanse să intru în casă din cauza comportamentului lui (am mers de mai multe ori la ușă, cu băiatul meu, cu soțul meu, am strigat, am implorat cu lacrimi să deschidă ușa, (alteori am bătut cu pumnul, fără nici un rezultat) ne-am gândit și la soarta banilor mamei din bancă, ce puteau dispărea definitiv, oricând, întrucât ea putea fi manipulată foarte ușor. Pentru că aveam împuternicire pe acel cont de vreo 10 ani, am mers să scot banii și să-i am eu în păstrare, la banca unde îmi ridic salariul. Am făcut un cont special, unde banii au fost depuși și am dovedit prin extras de cont actualizat, că suma este și acum integrală și nimeni nu se va atinge de acești bani, în afara trebuințelor mamei mele.

Desigur, el s-a dus la bancă peste câteva zile, probabil, chiar cu gândul bănuit de noi, de a scoate banii sau de a-mi lua împuternicirea și au constat lipsa banilor.

Acum intervine în scenă actorul principal al acestei hărțuiri, SORA LUI, din com. Frumosu, jud. Suceava, (”refugiată” acolo, în urma mușamalizării unui furt de 1 miliard de lei de la Asociația de locatari unde lucra, din 2006), în legătură cu care, mama mea s-a plâns de multe ori că ar avea o relație incestuasă cu el (singurul concediu al mamei este la țară, în com. Frumosu!!!). Odată, am înregistrat-o cum spune despre relația lor incestuoasă, când se află la țară, la vila ei cu șase camere.  Am înregistrat-o și când spunea clar că el îi ia toți banii în camera lui, pentru că ”în sufragerie se fură.” De asemenea, în acel video ea menționează că banii din bancă sunt ”pentru ce va fi nevoie” – ”iar restul sunt banii tăi” – declarație pe care a repetat-o de multe ori și de față cu băiatul meu.

I-a comunicat soră-sii că eu am furat banii din bancă dar și bani din casă, bijuterii ale mamei și că am sustras tot felul de acte din casă. Aceasta, a început să trimită scrisori cu aceste acuzații mie, băiatului meu, vecinei mamei și fostului meu soț, cerând de la mine bani iar dacă vroiam ca el să plece din casa mamei să-i plătesc despăgubiri de un miliard (pentru că el a vândut o garsonieră la trei ani după ce s-a mutat cu mama).

Între timp însă, cei doi frați, au găsit soluția: el a convins-o pe mama să meargă la căsătorie, și cum mama este foarte ușor de manipulat și fiind doar sub influența lui, în luna ianuarie, 2018, s-au căsătorit!!!

Eu am aflat șocată!! de acest lucru, abia 2 luni mai târziu, de la polițistul care mă chemase la secție pentru una din nenumăratele plângeri împotriva mea. Ca urmare, am deschis procesul de punere sub interdicție, pentru a mai repara ceva dacă se mai putea. Procesul a mers prost pentru că el nu o lasă să merga la expertiză psihiatrică și susține în scrisorile trimise de el și în toate declarațiile că mama este sănătoasă mintal și eu doar vreau să ”o scot nebună”, urmărind de fapt ”să-i omor sau să-i duc la azilul de bătrâni și ”să pun mâna pe bani și pe casa mamei”!!!

Le-am răspuns și eu într-o scrisoare mai consistentă, că poate relația incestuasă (după cum se plânge mama mea de mai mulți ani), îi face pe el, dar MAI ALES PE SORĂ-SA, să fie atât de interesați de banii mamei mele, altfel, zelul ei de a scrie asemenea scrisori pline de jigniri (în cuvinte vulgare) nu se explică!! În același timp, în fiecare lună trimetea plângeri la Poliție împotriva mea, încât și polițiștii făceau glume pe seama plângerilor ei ridicole (”că nu-i las pe tinerii însurăței în pace!”), sătui fiind de aceste hârtii, acuzații nefondate.

Pentru că totuși, procesul înainta și li s-a făcut ancheta socială (care a consemnat pozitiv despre relația lor!?), a venit polițistul la ușă să o ia pe mama la psihiatru și ei au refuzat, au înțeles că nu e de glumă și au pornit o cruciadă de denigrare împotriva mea pe linie profesională: au trimis scrisori denigratoare, pe zeci de pagini către:

Directorul instituției 2 scrisori

-  Către directorul departamentului unde lucrez – 4 scrisorio

Directorului contabilității - cerând explicații de ce semnez eu pe ștampila ”conform cu originalul” (pe adeverința de salariat care era depusă la dosar) și întrebând ”ce alte potlogării a mai făcut această angajată având această ștampilă”!!?? – o scrisoare

Toate acestea, în decurs de 2 luni jumătate. În ultimele scrisori, din 3 iulie spune că nu se va lăsa până nu va ”dezvălui adevărata față a jigodiei…” și va trimite scrisori următorilor:

Rectorului universității

Ministerului Educației

Politie

Președintelui Academiei Române

Articol în presă cu titlul ”La ușa mamei cu poliția”.

Aceste amenințări apar în 2 dintre ultimele scrisori.

Menționez că aceste scrisori sunt semnate de ea și de el și cuprind jigniri inimaginabile, care lezează demnitatea mea om, munca mea profesională și imaginea mea în comunitate:

-  Mi se spune că am ”fost vândută din bărbat în bărbat în Grecia”

-  Că îi trimit ei scrisori pornografice cu bărbați greci (eu nu știam adresa ei până când nu am văzut-o pe spatele plicurilor recomandate. Ba mai mult, prin luna martie, am trimis și eu o scrisoare pe o adresă găsită pe internet, pe numele ei, dar plicul s-a întors cu mențiunea ”nu există această persoană la adresa indicată”!!!)

-  Că timp de 8 ani de zile nu am fost angajată nicăieri

-  Că diplomele mele de studii și premii în lumea artistică sunt o impostură

-  că falsific acte publice

-  Că vreau să-mi omor mama

-  Că am fost angajată cu potlogării

-  Că sunt alcoolică, duplicitară, impostoare

-  Că sunt o hoață – l-am furat pe el și am înșelat-o pe mama mea.

Zilele trecute am fost chemată la comisarul de poliție pentru că iar au trimis plângere (de data aceasta, toți trei, sora, el și mama mea!!), pentru furt: banii din bancă, o sumă de bani din casă, bijuteriile mamei și diverse acte – unele dintre ele nici nu aveam habar că există. Între timp, în scrisori, ei aruncă și alte acuzații, că i-am furat jumătate din banii de la garsoniera vândută și că fur ”de trei ani de zile din cutia din sufragerie” și fiindcă ei au mutat ”cutia” eu le-am furat alți bani, respectiv, 12.300 ron. Am declarat că nu este adevărat nimic iar pentru banii din cont am adus extras de cont care arată că banii sunt toți acolo.

Acum, sătulă și distrusă de aceste amenințări, hărțuiri și acuzații nefondate, aș vrea să-i dau în judecată:

În civil – să cer despăgubiri pentru afectarea imaginii și reputației. Temerea mea principală este să nu-mi pierd serviciul dacă nu încetează. Voi aduce martoră pe secretara care a primit și citit o parte dintre scrisori, uneori de față cu directorul instituției (care a comentat că ”este viața personală, nu ne priveste!”). Pot aduce martori care să ateste activitatea mea impecabilă de 28 de ani de serviciu, titlurile academice, premiile luate, volumele științifice publicate, conferințele internaționale pe care le organizez, colaborările mele internaționale etc. etc.

În penalpentru amenințare, de un an de zile, cu dorința/scopul expres de a fi dată afară din serviciu și de a aduce prejudicii în munca mea. Chiar dacă ei vor arăta că m-au reclamat la Poliție, eu voi aduce copie după rezolvarea plângerii, dovedind lipsa fundamentării acelor acuzații. Starea mea psihică este deplorabilă (am devenit timorată de CE mai poate face această individă, nu mă pot concentra la munca pe care o desfășor, sunt deturnată de la activtățile mele zilnice cu preocupări care îmi sunt total străine - Poliție, tribunal, scrisori etc.). Amenințările ei nu se mai termină…

Întrebare: ce șanse sunt, în aceste condiții să câștig procesele menționate mai sus?

În ce privește procesul de ”punere sub interdicție”, probabil că îl voi pierde, pentru că el refuză să o ducă pe mama la psihiatru și față de acest aspect, nu avem ce face… Dar continuăm.

Aștept cu mare interes părerea dumneavoastră.

Cu respect,

M.R.

08.09.2018 15:02:09 Votează 00

Distribuie